sâmbătă, 10 februarie 2018

Dumnezeu să-i odihnească pe cei dragi care au plecat dintre noi ...

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....
Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
Şi în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare înainte tot privim,
să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.
Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.
Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
Ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...
  de pe FACEBOOK  

miercuri, 31 ianuarie 2018

Nici când ai dreptate, să nu strici pacea pentru dreptate.

Nici când ai dreptate, să nu strici pacea pentru dreptate. Să ai de cinci ori dreptate, şi o dată pace, tot pacea e mai mare… Omul limbut nu se va mântui pe pământ. De ce? Atâta timp cât eşti învăţat să faci rău, şi să te răzbuni nu ai loc în rai. În rai nu vin oameni răi…
Pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea!
Caută mai mult pacea, nu războiul. „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 26, 52).”Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce va blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatalui vostru care este în ceruri ; căci El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi da ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 11-12 ; 44, 45). Credinţa creştină aşează pacea pe temeiul dragostei, după porunca Mântuitorului: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mt. 22, 39).
Unde sălăşluieşte dragostea, acolo patimile se topesc, vrăjmăşiile şi nedreptăţile amuţesc, iar viaţa obştească înfloreţte. Din dragostea creştină răsar şi rodesc fraţietatea, egalitatea, libertatea şi dreptatea. „Dumnezeul păcii” (Rom. 15, 33). „Impărăţia lui Dumnezeu este… dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt” (Rom. 15, 33). „Pe pământ pace” (Lc. 2, 14) este solia pe care îngerii au adus-o oamenilor la naşterea Mântuitorului. Iisus Hristos este „Domn al păcii” şi El ne porunceşte să trăim în pace unii cu alţii (Mt. 5, 25). „Pace vouă” este salutul obişnuit, adresat de Mântuitorul ucenicilor Săi şi prin ei tuturor oamenilor, salut repetat de atâtea ori la Sfânta Liturghie prin cuvintele: „Pace tuturor”.
Pe „făcătorii de pace” Mântuitorul îi fericeşte şi în testamentul Său spune: „Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau” (In. 14, 27). Şi când va veni ceasul cel de pe urmă, atunci va fi tot pace, căci: „Împărăţia lui Dumnezeu e dreptate şi pace”. Fii ai lui Dumnezeu „Intraţi întru Împărăţia, care s-a gătit vouă de la începutul lumii” (Mt. 23, 14). Ţine-te aşadar, mai întâi pe tine în pace şi apoi vei putea împăciui şi pe alţii. „Aşa am zis! Şi ce?” şi se face mare ceartă. Ci lasă cuvântul şi se face mare pace; că pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea. (Sfântul Ioan Scărarul despre mânie – Filocalia nr. 9). Încă multe alte ispite te aşteaptă să le arzi cu focul harului Sfântului Duh şi să rămâi un om al iubirii şi al păcii.
Părintele Calistrat Chifan

joi, 18 ianuarie 2018

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH ATANASIE, ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI (18 ianuarie)

sf-athanasie-cel-mare1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH ATANASIE, ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI

Troparul Sfântului Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 3-lea:

Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.
Cântarea 1, glasul al 8-lea
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta…
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Laudă aducând Sfântului Atanasie, ca şi cum aş lăuda fapta cea bună, lauda mea o îndrept mai ales către Dumnezeu, de la Care se dă oamenilor harul faptelor bune, cel vrednic de laudă, al cărui chip şi pecete însufleţită a fost Sfântul Ierarh Atanasie.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De Dumnezeiasca înţelepciune fiind plin, fericite şi mai mult decât soarele cu viaţa de înger strălucind, cuvioase, ai covârşit Legile laudelor noastre. Ci, primeşte, părinte, să te lăudăm după cuviinţă.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cântare vrednică de strălucita ta pomenire îşi aducem ţie; dar nepricepându-ne a-ţi aduce şi mai multe cântări vrednice de tine, Sfinte Atanasie, cerem să ni se dea iertare, prin tine şi harul mântuirii.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Zburdările poftelor trupeşti cu putere potolindu-le, din tinereţile tale minte de bătrân şi cumpănită ai câştigat, Sfinte Atanasie Preafericite. Căci cu dragostea de înţelepciune, toate simţirile ţi-ai orânduit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Lucruri preamărite s-au grăit despre tine în neamuri şi neamuri, Ceea ce pe Dumnezeu Cuvântul în pântece ai încăput şi Curată ai rămas, de Dumnezeu Născătoare, Marie. Pentru acesta toţi te cinstim pe tine, Ocrotitoarea noastră cea după Dumnezeu.
Cântarea a 3-a
 Irmos: Cel Ce a întărit cerurile…
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curăţindu-ţi sufletul şi trupul de toată întinăciunea, Sfinte Atanasie, biserică vrednică lui Dumnezeu te-ai arătat. Pentru aceasta plinirea Treimii întru tine s-a odihnit, cunoscătorule al Tainelor sfinte, preafericite.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Harul Mângâietorului aflând sufletul tău curat de patimi, precum ai dorit şi-a arătat întru el lucrările lămurite şi te-a pus pe tine, părinte, Luceafăr luminos în lume.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dreptar ierarhiei te-ai arătat ierarhilor şi viaţa ta a fost pildă lucrătoare; iar cuvântul tău, înţelepte, chip luminos al cugetării celei adânci; şi învăţătura ta munte de teologie s-a arătat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Decât Heruvimii şi decât Serafimii mai Înaltă te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu; că tu Singură, ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu Cel Neîncăput, Ceea ce eşti fără prihană. Pentru aceasta toţi credincioşii pe tine, Curată, cu cântări te fericim.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne…
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată suflarea cea de viaţă purtătoare a Duhului lui Hristos, Care mai înainte de sus a venit cu Dumnezeiască cuviinţă în foişor şi pe ucenici i-a umplut, întru tine suflând, apostol al treisprezecelea te-a arătat, părinte, pe tine, care ai propovăduit credinţa creştină.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De Dumnezeiasca râvnă puternic fiind aprins şi mai înainte de a ajunge întâistătător al Sinodului, luând parte la luptă, ai propovăduit în Niceea că Fiul este deofiinţă cu Tatăl. Pentru aceasta, mai mare păstor şi învăţător al Bisericii pe tine te-a pus Hristos.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Încredinţată fiindu-ţi din Dumnezeiască rânduială cârma Bisericii, Sfinte Ierarhe Atanasie, toate bârfelile vătămătoare de suflet ale ereticilor ca şi cu o secure le-ai tăiat, dezrădăcinându-le ca pe nişte spini; şi cu înţelepciune udând, ai sădit sămânţa Cuvântului.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu limba ta cea de foc ai ars, Sfinte Atanasie, erezia cea ticăloasă a lui Arie şi rătăcirea cea nelegiuită a lui Sabelie, care erau cu desăvârşire potrivnice dreptei cinstiri de Dumnezeu şi deopotrivă de rele; şi împreună cu ele ai ars şi toată hula cea eretică.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Tu, pururea Fecioară, eşti Lauda credincioşilor; tu eşti Ocrotirea, tu eşti Scăparea creştinilor, Zid de apărare şi Liman; cu rugăciuni aduci către Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi izbăveşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a
 Irmos: Pentru ce m-ai lepădat…
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos avându-L, părinte, vorbind prin organul cel cu bun glas al graiului tău, ai ruşinat în scris toată închinarea la idoli, îndreptând pe cei rătăciţi şi întorcându-i la adevăratul Dumnezeu, Părinte Atanasie.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Eresurile cele atotpierzătoare le-ai biruit, părinte, cu cuvântări şi cu scrieri, alungând înşelăciunea cea de multe feluri din lume, cu înţelepte dovediri şi ai propo­văduit fără de împotrivire credinţa creştină, fericite.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine, învăţătorul cel cu adevărat mare al învăţătorilor, Înţelepte Părinte Atanasie, cu grai nemeşteşugit te-a fericit Biserica lui Hristos împreună cu Apostolii, ca pe cel ce ai arătat limpede cuvântul cel fără de prihană al credinţei.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai agonisit îndrăzneală de Maică spre Fiul tău, Preacurată, nu ne îndepărta pe noi, ceideofiinţă cu tine. Că noi creştinii pe tine, Una Rugătoare Stăruitoare către Stăpânul te punem înainte.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Apolinarie arătându-se semănător de sămânţă străină de judecata şi mintea omenească, despre firea omenească a lui Hristos, cu putere a fost vădit de tine, preafericite, ca un nebun şi lipsit de minte.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din Izvorul cel pururea Curgător al harului, mai dulce decât mierea, scoatem noi credin­cioşii, ca din apele unui izvor, apele cuvântătoare, ce se revarsă prin buzele tale, cuvioase.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să se minuneze oricine, părinte, cu drept cuvânt, de scrierile tale, stăruind cu înţelepciune asupra lor, că va vedea răsturnându-sede mai înainte prin tine, după proorocie, eresurile ce aveau să răsară.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Să ne izbăvim de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, Curată; şi să dobândim Dumnezeiasca Strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine în chip de negrăit, Preacinstită.
CONDAC, glasul al 2-lea
Podobie: Cu curgerile sângiurilor…
Învăţăturile dreptei credinţe sădind şi spinii relei credinţe tăind, ai înmulţit sămânţa credinţei cu ploaia Duhului, cuvioase. Pentru aceasta pe tine te lăudăm Sfinte Ierarhe Atanasie.
CONDAC, glasul al 4-lea
 Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Ierarhilor prea mari ai Bisericii şi vitejilor apărători ai dreptei credinţe în Hristos, păziţi pe toţi cei ce cântă: mântuieşte, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine, cu credinţă.
Cântarea a 7-a
 Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu…
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Cuvântul Cel întocmai Cinstit cu Tatăl şi împreună pe Scaun Şezător, pe Fiul, Unul-Născut, cu dreaptă credinţă propovăduindu-L, părinte, cel ce eşti numit cu numele nemuririi, înveţi de asemenea că este de o Fire şi deofiinţă şi împreună veşnic cu Duhul.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine, învăţătorule propo­văduitor, slujitorul Tainelor Luminii Celei în Trei Sori, tatăl nelegiuirii văzându-te, a ridicat asupra ta prigoane.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nenumărate sunt primejdiile pe care le-ai îndurat, fericite, nevoindu-te pentru dreapta cinstire de Dumnezeu; dar şi cununile tale sunt nenumărate; că ai fost ca un diamant pentru cei ce loveau în tine şi cu sfinţenia vieţii tale ai atras la tine pe toţi.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dogmele cele nepotrivite şi străine de Biserica lui Hristos le-ai îndepărtat şi Unitatea Dumnezeirii, Treimea, ai teologhisit-O în Ipostasuri, Căreia ai cântat: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Maria cea Preacurată şi Preasfântă să o lăudăm; că printr-însa ne izvorăşte nouă, ca din izvorul Dumnezeieştii bunătăţi, harul darurilor celor mai presus de minte; pe care, cu gând cucernic, acum să o fericim.
Cântarea a 8-a
 Irmos: De şapte ori cuptorul…
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfântul Atanasie, podoaba cea mărită a ierarhilor, stâlpul luminii şi întărirea Bisericii, apărătorul Treimii, trâmbiţa cea de aur a teologiei şi a vieţii călugăreşti celei adevărate, dătătorul de legi scrise, prăznuieşte acum împreună cu noi, aşezând preoţi şi aducând la Hristos popoare în veci.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu adevărat purtător al numelui nemuririi ai fost, că pe cei încercaţi i-ai întrecut cu cuvântul; şi pe cei iscusiţi în cuvânt prin viaţa cea aspră biruindu-i, ai depăşit pe cei mai de seamă dintre ei din amândouă părţile. Pentru aceasta, strălucind cu fapta bună cea mai înaltă, ai câştigat în veci nemuritoare pomenire.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu luptele tale cele vitejeşti ai arătat ierarhia mai strălucită, cugetătorule de Dumnezeu insuflat al Tainelor, căci cu ale tale dese prigoniri, înşelăciunea cea cu privire la Preasfânta Treime ai îndepărtat, propovăduind Treimea şi strigând: Tatălui vă închinaţi, pe Fiul Dumnezeu numiţi-L şi pe Duhul lăudaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Locaş te-ai făcut Luminii Celei Neapuse, Preacurată; că Lumină ai născut celor din întuneric şi din umbră, care luminează toate cu harul cunoaşterii de Dumnezeu. Aceluia neîncetat credincioşii cântăm: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L pe Elîntru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
 Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucitu-ţi-a viaţa, părinte, ca un fulger şi s-a revărsat cuvântul tău, ca un tunet tuturor, celor peste care soarele luminează. Că de sus, din cer, ai fost cu adevărat insuflat. Pentru aceasta, mormântul, pricinuitorul uitării, nu a stins pomenirea ta, Sfinte Părinte Atanasie.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Lumina Cea Întreit Strălucitoare şi Luminătoare mai strălucit fiind acum luminat, trimiţi de sus celor ce te laudă pe tine razele tale de lumină, limpede ca dintr-o oglindă; şi cu tine îi uneşti, fericite, chiar dacă cererea este mare şi covârşitoare.
Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cântând te rugăm pe tine cu dinadinsul: pentru Biserică roagă-te, să se dăruiască tuturor creştinilor prin Cruce biruinţă, credinţei creştine putere asupra eresurilor vrăjmaşilor, iar nouă mântuire şi lumii pace, întru pomenirea ta, Sfinte Atanasie.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ca Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Izbăvitorul, învredniceşte-mă a dobândi mântuire, Fecioară Preacurată, cu rugăciunile tale, dezlegând legăturile greşelilor mele. Că toate câte le voieşti le şi săvârşeşti, ca Ceea ce ai purtat în braţe pe Îpăratul tuturor. Bunătatea cea fără asemănare.
SEDELNA, glasul a 3-lea
 Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască…
Într-armat-ai Biserica cu Dumnezeieştile dogme, părinte; eresurile le-ai pustiit cu învăţăturile tale, calea dreptei cinstiri de Dumnezeu ai desăvârşit şi împreună cu Apostolul Pavel credinţa ai păzit. Şi aşa s-a împlinit dorinţa ta, preafericite, iar acum primeşti răsplata ostenelilor tale.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 3-lea
Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască…
Arătatu-te-ai, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Tron cu totul de aur al lui Dumnezeu şi Rai aşternut cu flori; că purtând în sânul tău pe Dumnezeu, ne umpli pe noi cu mireasma Dumnezeieştilor haruri. Pentru aceasta noi toţi te propovăduim pe tine pururea Maică a lui Dumnezeu şi te mărim.

miercuri, 17 ianuarie 2018

Cum a aflat CIOARA secretul FERICIRII!

Nu degeaba se spune ca cioara este cea mai inteligenta pasare de pe planeta… Ea a aflat secretul fericirii.
O poveste interesanta si plina de morala care a cucerit intreg internetul si care ne invata cel mai simplu secret al fericirii: sa fim multumiti cu ceea ce avem.
In loc sa ravnim la viata si la fericirea altora, sa ne bucuram de propria viata si fericirea va veni de la sine.
O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada…
“Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.
Cioara i-a spus lebedei ceea ce gandea.
“De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori. Acum cred ca papagalul este cea mai fericita pasare care a fost creata” Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat: “Am trait o viata foarte fericita pana cand am vazut un paun. Eu am doar doua culori, insa paunul are o multitudine de culori.”
Mai tarziu, cioara a vazut un paun de la gradina zoologica si a vazut ca sute de oameni s-au adunat ca sa il vada. Dupa ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de paun.
“Draga paun”, a spus cioara. “Esti atat de frumos, in fiecare zi mii de oameni vin sa te vada. Cand oamenii ma vad pe mine, imediat ma gonesc. Cred ca esti cea mai fericita pasare de pe planeta.”
Paunul a raspuns: “Am crezut dintotdeauna ca sunt cea mai frumoasa si fericita pasare de pe planeta. Insa din cauza frumusetii mele, sunt inchis in aceasta gradina zoologica. Am cercetat cu atentie gradina zoologica si am
realizat ca cioara este singura pasare care nu este inchisa intr-o cusca. Asa ca zilele trecute m-am gandit ca daca as fi o cioara, as putea sa hoinaresc fericit pretutindeni.”
Morala:
Aceasta este si problema noastra. Ne comparam in mod zadarnic cu altii si ne intristam. Nu pretuim ceea ce Dumnezeu ne-a dat ceea ce duce la ciclul vicios al nefericirii!.
Invata sa fii fericit cu ceea ce ai in loc sa te agati de ceea ce nu ai!!
Intotdeauna va exista cineva care va avea mai mult sau mai putin decat ai tu!
Persoana care este multumita cu ceea ce are este cea mai fericita persoana din lume!
Sursa: andreilaslau.ro

joi, 11 ianuarie 2018

În cine să ai încredere și de cine să te ferești? Sfatul înțelept al unui călugăr bătrân

Odată un tânăr a întrebat pe un călugăr bătrân:
– Cum să învăț să mă pricep la oameni? În cine să am încredere și de cine să mă feresc?
– Îți voi spune pentru început de cine să te ferești, – a răspuns bătrânul. – Ferește-te de omul care pare cel mai smerit la exterior. Atunci când vezi că cineva se închină în fața ta, te îmbrățișează și are un comportament excelent, ferește-te de el.
– Cum așa, bătrâne? – a întrebat uimit tânărul. – Explică-mi!
– Să-ți spun un lucru important: el primul te va trăda! – a răspuns bătrânul.
– Atunci în cine să am încredere?
– Să ai încredere în cel care este simplu cu tine și spune adevărul, indiferent care ar fi acesta. Acești oameni primii vor veni să te ajute. Adevărat smerenie mereu nu este vizibilă, pentru că e greu să o găsești. Dar atunci când o vei găsi, ea niciodată nu te va trăda.

marți, 9 ianuarie 2018

De ce în Sfântul Munte se petrec astăzi mai multe miracole decât oriunde?

Pe Sf. Munte Athos vom auzi adesea că s-au săvârşit minuni. S-ar putea zică că, acolo, miracolul este fapt cotidian.Sunt ajutoare cereşti sau minuni săvârşite prin evlavie şi prin icoana Maicii Domnului: însănătoşiri, salvarea unei obşti, daruri neaşteptate, schimbarea vieţii.Alte ajutoare minunate vin dinspre relicve sfinte, locuri consacrate, său dinspre asceţi sporiţi.
De ce pe Sfântul Munte se petrec miracole mai mult decât oriunde?
Iată de ce. Pentru că ei, cei de acolo, trăiesc în Duh, şi nu în trup. Asceţii mari de pe Munte, nevoitorii, fie la obşte, fie la pustie, trăiesc în Duh. Chiar şi pelerinii, călătorii care vin acolo cunosc şi ei trăirea în Duh. Ei vin pentru o perioadă limitată.Dar şi în acest interval limitat, ei cunosc influenţă puternică a mediului athonit şi, măcar pe timpul acela, ei trăiesc în duh, nu în trup. Unii dintre aceşti călători vor prelungi starea de trăire în duh şi după revenirea în lume.
Ce înseamnă a trăi în trup? Sunt trei feluri de trăire: în trup, în minte şi în Duh.
A trăi în trup înseamnă a rămâne conectat la sursa păcatului. Înseamnă a trăi înrobit patimilor, simţurilor. A te gândi doar la mâncare, la sex, la satisfacerea nevoilor primare; a te gândi la bani şi la funcţii; a fi dominat de ambiţii şi egoism. A trăi între griji și plăcere.
Un mare păcat este grija. Un subtil păcat este plăcerea perversă său satisfacerea imediată a simţurilor.
Grijile înseamnă a trăi în trup. A te identifica deci cu trupul, cu partea ta căzătoare şi vulnerabilă, în slavonă, grejnik înseamnă păcătos. Pe drept cuvânt: cel copleşit de griji e un păcătos…
O persoană obiectează:
– Acasă ne năpădesc grijile gospodăriei, grijile bucătăriei… înseamnă că noi, gospodinele, facem păcate că stăm în bucătărie?
Răspunsul: Treburile gospodăriei sunt slujiri, nu griji. Bucătăria este slujire, nu grijă. Transformă mintea: de la mintea grijii, la mintea slujirii. Slujirea înseamnă: munca dezinteresată de a obţine profit personal imediat; cu simţul dăruirii, cu drag și fără bombăneala.
Parabola „Marta // Maria” a fost rău înţeleasă de oameni. Hristos nu dezaprobă faptul că Marta munceşte. El dezaprobă ca Marta bombăneşte şi scânceşte! Hristos o găseşte exemplară pe Maria nu pentru că ar renunţa la muncă, ci pentru că mintea ei este pregătită pentru contemplaţia divinului.Că dacă înlături bombăneala şi obsesiile şi invidia — capeţi mintea slujirii, mintea limpede a bunătăţii şi a sănătăţii.Aşa se face trecerea de la trup la Duh, şi-n mediul familial, şi-n cel profesional.
Principiul plăcerii
Spuneam ca mare păcat este grija (pentru că blochează, întunecă, îmbolnăveşte) şi cel mai subtil păcat este plăcerea, pentru că duce la stagnare, la regresie infantilă, la indiferenţa religioasă, cădere.În psihologie, se vorbeşte de două principii care guvernează procesele mintale: principiul plăcerii (infantil) şi principiul realităţii (comportament de adaptare, de ajustare la dificultăţi). Principiul plăcerii revendică îndeplinirea imediată a unor trebuinţe; iar când acestea nu pot fi împlinite, omul scânceşte, înjură, bombăneşte, urlă; sau, în alte cazuri, el cade în reverie, vise compensatorii, ascundere în boală… La adult, frustrarea de plăceri se poate manifesta prin reverie şi vis, ca satisfacere iluzorie; dar şi prin revendicări vehemente, nemulţumiri şi mânie, în cazuri de dizarmonie nervoasă. Aceasta se remediază sau se corectează prin practica despătimirii (vezi şi rugăciunea lui Efrem Sirul).
Mintea mulţumirii şi a iertării
Facem distincţie între plăcere şi mulţumire.
Mulţumirea este o stare salvatoare: este stabilitatea emoţională: „Rugaţi-vă neîncetat. Întru toate mulţumiţi” (ITes. 5:17-l8).Prin mulțumire înţelegem un stadiu al minţii foarte stabil, ferit de fluctuaţii afective, ferit de exaltare, pe de o parte şi de scânceală, pe de altă parte. Mulţumirea dezvăluie un psihism calm, puternic, senin: nu se încântă când primeşte zăhărelul, nu înjură când îl frustrezi de zăhărel.
Este „mintea de viaţă lungă”. Căci a mulţumi provine din cuvintele a mulți-ani. Vezi termenul popular întrebuinţat şi de Sadoveanu: mulţumesc, adică îţi urez mulţi ani! Înţelegem, prin această referire la etimologie, de ce mintea mulţumirii este mintea vieţii lungi, este mintea iertării. Şi, mai ales, este mintea care face trecerea de la plăcere la realitate, de la trup la Duh.
Menţinerea treziei
Importantă este menţinerea acestei trăiri. Căci unii primesc darul treziei în duh, o clipă, fie prin contactul cu locul sacru, fie prin puterea unui duhovnic sau maestru; dar menţinerea treziei este grea.
Pentru menţinerea în Duh sunt necesare ajutoare, asceza exterioară, context salvator. Omul este slab şi are nevoie de sprijin.
Menţinem mintea în Duh şi în trezie, prin rugăciune, prin cele 7 taine, prin simboluri religioase.
Ne amintim că symbolon înseamnă unire. Iar contrariul lui symbolon (unire) este diabolos, care înseamnă dezbinare, rupere, scindare, învrăjbire. Symbolon este şi „Crezul” de la Niceea (simbolul credinţei); symbolon este şi o imagine care declanşează o amintire divină, un context salvator, o experienţă spirituală.
Un exemplu de simbol ajutător: Uşa. Obiect comun, cu care ne întâlnim zilnic… Pentru cel sporit în duh, uşa este nu numai un cadru dreptunghiular de ieşire şi intrare; ci el îşi aminteşte sensul duhovnicesc, cel rostit de Hristos: „Eu sunt uşă: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra// va ieşi, şi păşune va afla. ” (loan 10:9).
O uşă desparte două spaţii: spaţiul amorf, al lumii, şi spaţiul consacrat: al casei, al bisericii, al chiliei, al trapezei.Când deschizi o uşă, să-ţi aminteşti de aceasta, şi astfel intrările şi ieşirile vor fi sporitoare.Şi, cum omul deschide 12000 de uşi pe an, ar avea ocazia să-şi reactualizeze planul spirimal de 12000 de ori…Deschiderea unei uşi devine un exerciţiu spiritual. Faceţi-l zilnic.
sursa ”Psihoterapie isihastă”, Vasile Andru, Editura: PARALELA 45 , 2010

duminică, 7 ianuarie 2018

Icoana Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Prodromu

Căutând ceva lucruri sau icoane pe care să le fure, soldații turci au intrat în paraclis. Repezindu-se spre icoana Sfântului Ioan Botezătorul, acesta s-a încruntat spre ei, astfel încât au fost cuprinși de frică și au scos pistoalele, începând să tragă asupra icoanei. Însă i-a cuprins și mai mult groaza când au văzut că gloanțele se întorceau și îi loveau tot pe ei.
   Nu  se ştie cu exactitate anul în care a fost zugrăvită această sfântă icoană, însă este posibil ca aceasta să dateze din anul 1660, când a fost rezidit Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul.
Se spune că în anul 1821, când a început revoluția greacă, turcii au venit cu multă armată în Sfântul Munte. Au ajuns atunci și la Chilia Prodromu, unde mai târziu s-a înființat schitul. Căutând ceva lucruri sau icoane pe care să le fure, soldații turci au intrat în paraclis. Repezindu-se spre icoana Sfântului Ioan Botezătorul, acesta s-a încruntat spre ei, astfel încât au fost cuprinși de frică și au scos pistoalele, începând să tragă asupra icoanei. Însă i-a cuprins și mai mult groaza când au văzut că gloanțele se întorceau și îi loveau tot pe ei. Atunci au părăsit în fugă chilia.
În anul 1853, icoana Sfântului Ioan a fost ferecată în argint, din dania domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei.
Astăzi, icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul se păstrează în Paraclisul cel vechi al Schitului Prodromu. Este aşezată pe catapeteasmă, în partea dreapta, lângă icoana Mântuitorului Iisus Hristos Imagini pentru icoana sf ioan botezatorul incruntat